Deseori sunt între noi copii cu deficiențe mai mici sau mai mari de învățare, unele înnăscute altele dobândite, deficit care duce la izolare socială și stimă de sine scăzută. Este important să acceptăm și să ajutăm copilul hiperactiv, cu deficit de atenție, impulsiv, dislexic sau disgrafic, pentru ca el să depășească stările negative care însoțesc aceste tulburări de învățare. Metoda de lucru pe aceste disfuncții este complexă: presupune atât observarea copilului în mediul școlar, familiar, social cât și o bună interacțiune cu părinții, învățătorii. Întreaga procedură este de durată fiind necesară consolidarea în timp a corectării și o bună monitorizare. În lipsa acestei susțineri riscăm ca acești copii să refuleze în alte zone întunecate: droguri, alcool, depresie, agresivitate, violență și comportament antisocial.